În ultimul meci al etapei cu numărul 16 a Ligii 1, de Ziua Națională a României, cei de la FC Botoșani pierdeau în fața Stelei, elevii lui Gâlcă reușind să se impună în deplasare grație „dublei” lui Andrei Prepeliță. Totuși, echipa antrenată de Leo Grozavu surprindea, titularizându-l pe Armand Șvhichi, puști de 18 ani, al cărui nume nu are o rezonanță anume pentru publicul român. Varela i-a fost acestuia adversar direct, dar chiar și așa, Șvichi a impresionat grație curajului său în atacul botoșănenilor: „O să vedeți lucruri frumoase de la acest copil. Are calități, dar depinde de el cum se pregătește”, declara la finalul partidei Valeriu Iftime, finanțatorul celor de la FC Botoșani.
Caracterizat de cei din jur drept un jucător dificil, Șvichi se află la prima experiență în Liga 1, după ce în urmă cu un an a evoluat pentru echipa de juniori a italienilor de la Novara. Nu s-a acomodat acolo, iar caracterul dificil i-a obligat pe oficiali să-l vândă. În Italia, se mutaseră și părinții puștiului, mereu alături de băiatul mai mare, cu potențial să devină un nume cunoscut în România: „Am început fotbalul la 13 ani, la FC Rădăuți. Înainte de asta, jucam prin curtea școlii doar, cu prietenii. Unchiul meu era antrenor acolo și mi-a acordat o șansă de care am profitat”, povestește atacantul. Despre experiența din Italia are numai cuvinte de laudă, deși nu a decurs așa cum și-a imaginat. A învățat din greșeli, iar acum face tot posibilul să scape de eticheta care i-a fost pusă, aceea de jucător conflictual: „M-am schimbat. Și în bine. Simt că m-am maturizat la Novara. Nivelul de acolo era unul ridicat, incomparabil cu Liga 1. Am avut probleme cu antrenorul de acolo, nu m-am înțeles cu el. La FC Botoșani îmi place mult de tot. Am o relație apropiată cu Leo Grozavu, mă iubește. A fost mai greu la început, sunt cel mai mic jucător din lot, dar colegii mă tratează ca pe un frate mai mic, mă ajută foarte mult”.
Nu oferă senzația că ar fi un caracter dificil, iar atunci când vorbește despre părinții lui, orice dubiu în privința lui este spulberat: „M-au susținut mereu. Au fost cu mine în Italia, s-au întors cu mine în România. Tata e fost fotbalist, a renunțat repede la cariera lui și m-a impulsionat pe mine să îmi urmez visul. Cu primii bani pe care i-am câștigat ca jucător, i-am cumpărat mamei o geacă. Am luat fiecărui membru din familie câte ceva, ce știam eu că au nevoie. Și fratele meu este fotbalist. Are 12 ani, e tot atacant”, povestește Șvichi.
Varela mi s-a părut un jucător foarte, foarte bun. Dar sincer, Steaua nu este echipa atât de bună cât se spune că ar fi. Fotbalistul meu preferat este Neymar, clar. Armand Șvichi, atacant FC Botoșani
L-a refuzat pe Hagi și vrea să joace la Dinamo
La începutul lui 2014, Șvichi a dat probe la FC Viitorul. Gheorghe Hagi l-a remarcat pe atacant și a vrut să-l țină la echipă, dar pe fir au intrat și cei de la FC Botoșani, care i-au făcut acestuia o propunere mai bună, pe care puștiul de 18 ani a acceptat-o fără să se gândească, mai ales că i-ar fi avut pe părinți aproape de el. Nu regretă decizia: „E cel mai bine așa. Nu m-a speriat ideea că aș ajunge într-un oraș mare, așa cum e Bucureștiul. Mă cunosc, nu m-ar schimba, nu aș deveni mai puțin concentrat la fotbal”. Și, într-o mare de fotbaliști care își exprimă atașamentul pentru Steaua, Șvichi iese din tipar: „Îmi place Dinamo. Mult de tot. Ar fi un vis pentru mine să ajung să joc acolo”.
Nu are planuri mari pentru anul care urmează să vină. Vrea să fie sănătos, vrea ca cei de lângă el să nu aibă niciun fel de probleme și speră ca Liga 1 să audă mai multe despre reușitele lui. Știe că a doua șansă, în fotbal, dar și în general, nu este primită des: „Sper să reușesc să îmi ating potențialul maxim. Sunt capabil de lucruri frumoase și ține doar de mine dacă o să fiu un jucător bun sau nu”.
Armand și Andrei Șvichi sunt atacanți și au amândoi ambiții mari legate de cariera în fotbal pe care au ales-o
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER